Scarpinatu’ la coaie and all that shit

Putine chestii imi plac mai mult ca filosofia de balta. Aia in care o frecam la un pahar sau la un cui si facem misto ca idiotii de cat sunt de nasparlii oamenii in general, da’ cat de misto suntem noi in particular. La noi in Banat, treaba asta se sintetizeaza, elegant, cu “mandru mi-s, fute-m-as”. E si normal, daca eu nu vreau sa ma fut (pe mine, ma, m), cum sa am pretentia sa ma futa altcineva?!

Dar, divaghez. Saptamana trecuta, gherilele Manowariene au publicat un pamflet mistocut, cu titlul NLP and all that shit, care a creat un pic de valva in cercul meu de prieteni, generand vrajba intre amici, neincredere intre frati de cruce, despartind familii si, mai rau decat orice, amenintand serios calitatea vietii mele sexuale. Deci bah, Manoware, imi place mult de tine si de cum scrii, da’ totul pana la futut. Aici nu ne mai intelegem. Asa ca, in numele femeilor pe care le-ai abuzat si violat identitar si stereotipal, sunt nevoit sa iau o pozitie ferma si sa-ti explic cat esti de bou de fapt. Deci, sa incepem:

“Esti aproape inabordabila”
Ok, am inceput prost. Aici is de-acord cu tine. Nu are rost sa prelungim momentu’ penibil, ai dreptate. Brofist.

“Esti mai saraca decat Romania”
Trecand peste faptul ca Romania este o tara frumoasa si bogata (as we all know), e foarte misto ce zici tu aici. Asa trebe sa faca pizdele, sa se culce devreme, ca sa nu faca riduri, sa lase-n pula mea excursiile de cacat la Luvru, Stonehenge (apropo, de ce plm ar cheltui careva o avere sa vada pietrele alea??), Paris (oricum e plin de negri si tigani), Borneo (si acolo is negri, da’ macar poti sa-i impusti) ai alte alea. La ce plm le trebe lor excursii in tari straine, cand nici tara lor nu au vazut-o? Ce bah, ati fost careva la Calafat? La Corabia? Macar la un Vintu de Sus, acolo, nimic? Da’ va mananca-n cur sa mergeti la Viena si la Milano, eh? Pana mea de balabustre rapandule. Bine zici fratzica, mai bine sa investeasca in chestii care sa le faca mai futabile: gen, fresh-uri. Sala. Mersu’ pe jos la un loc de munca mai misto, la biblioteca, la carturesti sau pe unde au sansa sa se intalneasca cu barbati misto si cititi, ca noi, care (eventually) sa le si futa. Pentru ca, nu-i asa, asta e menirea lor in viata, sa fie futute de baieti ca noi, a caror pula nu se teme de nimic. Ma rog, mai putin de posete epice. Jur ca ma inhiba. Brofist.

“Esti utila ca igrasia in casa”
Fratzica, aici te-am batut. De departe. Am gasit femeia vietii, deci vorbesti pe nas. O cheama Tanti Elena (suspectez ca Tanti e numele de familie, da’ mai am un prieten pe care il cheama Elena ca nume de familie. Nu stiu daca is inruditi, chit ca Tanti mi-a zis ca are un fiu, de varsta comparabila. O fi ma-sa. Plm, divaghez) si vine de 2 ori pe saptamana, 75 de lei vizita. Spala, calca, da cu aspiratoru’, schimba scrumiere, sorteaza sosete. Biniditat. Ba nici nu cheltuie bani pe chestii inutile (gen epilat mustata sau barberit picioare, probabil nici alte chestii), asa ca bifeaza cam toate punctele pe ordinea de zi. De fapt, mi-a placut atat de mult articolu’ tau incat iti sugerez sa dai verde la cotoarba aia de dormea langa tine ca nesimtita in timp ce tu munceai cinstit si onest si sa o futi cu spume pe Tanti. Sau Elena, cum o fi. Jur ca nimic nu mi se pare mai sexy decat o femeie care da cu aspiratoru’ (chit ca de fiecare data ajung sa ma gandesc la Freddy. O fi latura mea gay, plm…) sau care stie sa schimbe scrumiera fara sa arunce cuiu care se odihneste in ea. Deci, cado, de la mine pentru tine.

“Nu esti un factor de progres”
Daaaaaaaa! Votez cu toate mainile disponibile! Pai cum pana mea sa exist eu, ca barbat, nestimulat de o femeie? Pai ce, de-aia slabesc eu, trag la sala, ma chinui sa castig bani, sa citesc carti scrise de oameni destepti, sa vad filme de hipstereala, sa apar prin lume ca jmecher de jmecher, doar ca sa arat mai impunator cand imi fac laba-n fata oglinzii? Cum ar arata viata mea daca nu as avea un cor de pizde care sa ma aplaude si sa ma incurajeze? Sau macar una singura, da aia, fratzica!!! Ego-ul meu s-ar dezumfla ca sufleu’ de conopida scos prematur din cuptor (e misto asta, ejaculare precoce gastronomica, tre’ sa o notez undeva. O voi folosi la urmatorul cooking evening, e aur curat. Arsenal de muie). Deci, da fratzica. Nu te joci asa, cu ego-ul de mascul.

“Nu cunoasti limitele. Deloc.”
Deci, sa moara Bibi daca nu fac paradontoza de la cat mi s-a racit gura zicand chestia asta tuturor pizdelor pe care le stiu. Fa proasto, nu mai vorbi in timp ce molfai sanvisu’, beseste-te si tu mai discret si mai la geam, nu te scapa intr-o tona de mujdei daca ai de gand sa ragai la vernisaju’ unde tocmai m-am milostivit sa te tarasc si alte alea. Parca suntem intr-o autobaza, nu altceva. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, sunt cam multe autobuze prin jur. Si pizdele astea is cam burtoase si cam neepilate pe fata. Ce au, fratzica, pizdele din ziua de astazi, de le creste par pe fata in halu asta? Ce ma-sa, indienilor nu le creste barba nici sa-i indopi cu testosteron si transpiratie de pe coaie la modul industrial, da’ ale noastre au o moaca de parca ar fi halterofile bulgaroaice. E drept, ajuta la imaginea de ansablu si treningurile in culori bulgaresti. Noroc cu pizda de la volanul autobuzului, care e mai acatarii. Poate o combin si ti-o fac cado si pe asta. Brofist 😉

“Nu esti independenta pe plan financiar”
Eh, fratzica, aici m-am inmuiat un pic. Pe prafu’ asta cine pana mea mai e independent financiar? Guvernu’ sigur nu, tata nici atat (de-aia freaca taxiu’ ala zi lumina), tu vad ca iti rupi degetele la 4 dimineata, de mine nici nu mai zic. Cred ca valorez mai mult mort decat viu. Da’ in rest ai perfecta dreptate. Vreo o (doua, trei, ma rog, cate pica) femeie care sa inteleaga virtutea blugului si a tricoului si care, in loc sa-si futa banii (sau, mai rau, sa-mi futa banii) pe rochii, mai bine ma surprinde placut si imi plateste intretinerea! Ca tot o venit 10 bulioane in decembrie, futu-i in inima cu centrala lor de bloc cu tot. Macar atata putea sa-i invete NLP-ul ala: proactivitate! Empatie! De-alea care se lasa cu platitu’ intretinerii, nu cu rochii cu speti goale la dineuri fensi. Sa le futa fraierii pe alea, in timp ce noi o sa aruncam cu popcorn in ei cand o sa fie evacuati de asociatia de proprietari. “Haha, fraierilor, mancati acuma crevete flambat, de sub burta! O sa va aducem un covrig de consolare, va gasim la pasaj la universitate, nu?”… vom zice noi, fericiti si victoriosi, in timp ce ale noastre vor sta la rand la bancomat, ca sa ne surprinda ca au platit si cablu’. Fuck yeah!

“Nu esti independenta nici in rest”
Aici, fratzica, ti-a cam scapat esentialu’. Zici tu ceva cu mamele lor si cu proastele lor de prietene, da’ te-ai tras pe cur cand trebuia sa infierezi adevaratul Factor de Amenitare Critica La Adresa Barbatului Autohton (pe scurt, FACLABA): pisicile, frate. Ca e internetu’ plin de pisici e una, da’ nu exista pizde care se respecta si care sa nu isi doreasca o casa tapetata (pe interior) cu pisici. Uita-te pe strada si o sa vezi cati masculi, odata liberi si fericiti, care behaiau in trecut pe campiile patriei alaturi de ceilalti bizoni, is plini de floci de pisici pe tzoale. Chestie care se asorteaza cu lumina stinsa din ochisorii lor tristi, semn sigur ca au ajuns sub papuc. De fapt, sub labutza. Am fost si eu acolo and it’s not a pretty story. Cred ca am cumparat mai multe role de-alea de lipici, care cica scot flocii de pisica de pe blugi, decat shaoarme. Cel mai rau e daca ai si blugi negri. Eu ma omor dupa blugii negri, as purta numa din astia. Asta probabil pentru ca is gras si complexat pe tema asta, si am citit eu intr-un Asterix ca negrul slabeste. Sau dungile verticale, nu mai tin minte. Da’ am citit undeva si de negru, sunt sigur. Ceea ce inseamna ca fie trebuie sa ma feresc de pizde cu pisici, adicatelea pool-ul meu de potentiale futaiuri sa devina un fel de Marea Azov si in curand o sa o intreb pe Tanti Elena daca are ceva prietene misto, fie trec pe futut coreence (in speranta ca alea isi mananca pisicile la un moment dat), fie ma fac gay. Chit ca studiile spun ca un barbat nu-si schimba orientarea sexuala, da’ decat sa nu futi nimic…

“Te bagi in belele si astepti barbatii sa te scoata”
Bah, mie asta chiar imi place la o tipa! N-am mai caftit fraieri din liceu, adica de prin nouaj’ si ceva. Ma rog, nu pot sa zic ca atunci “am caftit” fraieri, a fost mai mult ceva de genul “s-a intamplat cafteala si am fost si eu pe-acolo”. Dar oricum, mi-e dor sa pocnesc un muist. Daca se poate sa fie si manelist sau cocalar, cu gipan alb si ceafa groasa, ar fi si mai bine. Nu ca am eu o pata pe aia neaparat, da’ ar fi mai usor de explicat prietenilor si constiintei. Anyway, mi-ar placea mult o gagica proactiva, cu initiativa si clontz, care sa-mi ofere asemenea ocazii mai des. Nush ce nu-ti convine. Pussy.

“Nu esti sigura pe tine si n-ai incredere in tine”
Bag de seama ca tie-ti cam plac proastele cu probleme de stima de sine, de care te plictisesti repede. Evident ca-ti plac, pe astea le futi mai usor decat pe alea care sterg pe jos cu tine. Io cred ca tu nu apreciezi suficient femeile astea. Ca sa citez un baiat lenes, prieten cu mine, crezi ca daca lumea ar fi plina de femei cu stima de sine la zi, ai mai avea tu material de laba pe youporn? Tu crezi ca striptisurile se populeaza singure cu gagici care ziua sunt pilot de supersonic iar noaptea iti baga un toc de plexi intre craci, asa, de hobby? Apreciaza ce ai, mate, fara sa comentezi deampixulea, e si ele oameni si are si ele loc in ecosistem. Gen.

“Habar nu ai ce sa faci cu timpul tau liber.”
Trebe sa recunosc ca ai un punct valid si aici. De exemplu, chiar acuma, in timp ce scriu, is 3 prietene de-ale mele pe-aici care ma incurca teribil: una calca, aialalta intinde rufe si a treia s-a apucat sa faca un Châteaubriant. Asa, de plictiseala, ca nu au gasit alte chestii mai misto de facut. Eu le-am aratat lista ta dar, in afara de “vizita la vreun prieten” (doh), nu au parut interesate de nimic de pe-acolo. E common knowledge ca pizdele nu citesc carti si nu se uita la filme. Nici macar alea care scriu carti si fac filme! Ce pasiuni, fratzioare, stam prost si la capitolul loazir. Chestia asta cu “timp pentru tine” mi se pare cel mai usor de vandut. O s-o incerc si iti zic cum evolueaza lucrurile 😉

“Esti ancorata in trecut”
Pam-pam! Nici eu n-as fi spus mai bine! E clar ca piftia ca viata relevanta a unei femei incepe din momentu’ in care te-a intalnit pe tine (sau pe mine, sau pe oricare alt mascul hot, de preferinta blogger si cu stima de sine la zi). Ce pula mea ma intereseaza pe mine pe unde a mancat asta semintze cu prietenii ei oligofreni acu’ nu-stiu-cat-timp? Proasta nu stie ca totul e o competitie si ca orice poveste tembela despre nush ce bou care a dus-o la nush ce carciuma in nush ce oras fancy ne poate declansa o intensa frustrare competitiva? Cacat, asa suntem noi masculii, trebuie sa ne negociem tot timpul ierarhia, dupa cum bine stim de la competitiile de skandenberg cu jetu’, organizate la pisoare in orice local cat de cat civilizat.

“Viitorul pentru tine e in ceata”
Fratzie, cred ca sunt si eu unul din femeile alea de care zici, care n-au idee despre viitorul lor. Sa mor io. Adica na, am avut diverse perioade in viata in care mi-am dorit sa imi fac afaceri, sa-mi construiesc o casa bengoasa, sa-mi trag nevasta, sa fac un copil, sa-mi iau masina noua si faina, sa-i iau si nevestei (pe care o voi avea) masina noua si faina si multe altele. Vise peste vise, iti jur ca visele mele bateau realitatea muistilor care apareau pe coperta in Cancan. Da’ sa moara mama unui vecin de-al meu daca nu te plictisesti de visele astea si te caci in ele. Dupa ce am visat vreo 7-8 ani la dumele alea, mi se pareau atat de plictisitoare incat nici nu m-am mai chinuit sa strang bani si sa dau din buci ca sa le pun in aplicare. Cred ca trebe sa-mi explici mai bine conceptu’ asta cu virtutile planificarii, ca eu nu prea inteleg filmu’.

“Nu stii ce vrei de la un barbat”
Bah, si asta-i o chestie nasoala? Las’ ca le zic io! In fiecare zi altceva, in functie de ce am chef in momentul ala. Cu cat sunt mai confuze la capitolu’ asta, cu atat mai bine. Fara misto 😉

“Esti cel mai prost partener de conversatie”
Ok, aici apreciez dedicatia si civismul tau. Mi se pare admirabil ca mai exista oameni ca tine, care isi dedica cea mai mare parte a vietii alaturi de persoane cu nevoi speciale si care inteleg ca, doar pentru ca ai un IQ care te pozitioneaza pe ultimele locuri din clasament, nu inseamna ca nu ai dreptul la o viata normala. E misto si faptul ca nu le tratezi cu condescendenta (“lasa pisi, la cate cuvinte stii tu te descurci destul de bine”) ci ai aceleasi pretentii de la ele ca de la femei care nu sunt retardate. Stimabile, nu am decat cuvinte de lauda pentru tine. Ma simt chiar rusinat ca am vorbit atat de vulgar pana acum, probabil crezi despre mine ca am sindromul Tourette. Chapeau!

“Te-au prostit stereotipurile”
Las’ ca le ajuti tu la capitolul asta. Din nou, sunt impresionat de cata grija, efort si nopti albe esti capabil sa investesti ca sa darami stereotipuri si sa eliberezi din captivitatea acestora pe bietele femei nevinovate, care au fost fortate o viata intreaga sa inghita etichete din Cosmo pe care apoi sa le lipeasca pe fruntile tuturor barbatilor pe care ii intalnesc. Cineva le-o mintit (nu eu, jur!) ca barbatii sunt darul lui dumnezeu pentru femei (gen) si sunt oripilate cand vad in jur masculi comportandu-se altfel decat papusa Ken, care stim cu totii ca nu se beseste si nu se caca. Pentru ca n-are cur. Partea naspa la papusa Ken e ca n-are nici pula. Crezi ca gagicile alea de care zici tu stiu ca noi avem pula? Si daca stiu, crezi ca o considera un feature? Sau fac “Ewwwww”?

“Barfesti si o faci prost”
Yo! Zi-le Loredana! NIMENI nu barfeste mai misto ca barbatii, ar trebui sa le intre in cap chestia asta. Ori tac dracului din gura, ori incep sa faca chestia asta cum trebuie. De exemplu (COMPLET aleator si bazat pe personaje imaginare)

Dragos: Bah, sa vezi faza! Am intalnit o tipa misto de misto, pe care incerc sa o scot la un date sambata. Era sa fut conversatia pentru ca aveam un lag de tot cacatu’, ca idiotu’ de Adi se skype-uia in nu-stiu-ce interviu…
Misu: Ce interviu? Vrea sa plece din firma???
Dragos: Ooops. Nu-i zi ca stii de la mine…

Na? Skill sau no skill?

“Lumea ta e ma-ta”
De acord. Brofist.

“Habar nu ai ce e important intr-o relatie si ce nu”
Revin la ideea cu Tanti Elena. Pe bune, nu te caca pe tine, e o propunere foarte, foarte serioasa. Mi se pare clar ca o femeie devine misto pentru tine in momentul in care seamana cu ma-ta: gateste misto, iti face curat in camera, isi imperecheaza sosetele & shit. Apropo de punctul anterior, esti sigur ca nu vrei s-o cunosti pe ma-sa intr-un weekend? Te-ar putea surprinde cu niste chestii…

“Ai o meserie de boom”
Bine ca suntem noi bloggeri.

So Manoware, as mai scrie da’ ma trag responsabilitatile sociale in jos. Oricum, sa stii ca nu esti singur, asa bou cum esti. Si ai potential, daca mai cresti un pic si iesi din asociatia aia pentru retarzi unde de incapatzanezi tu sa combini gagici, o sa devii un tip chiar misto 😉

Te pup si la mai mare 😉

Advertisements
Posted in Pamflete | Leave a comment

Crima prost organizata

Dupa ultimul meu articol, dupa cum va puteti inchipui, am incasat o gramada de palme. Cateva, prietenesti, peste umar, multe altele, mai putin prietenesti, peste moaca. De la “tradator” si “agent demobilizator” la “baiat destept” (chit ca s-a cam demonetizat expresia asta putin) le-am auzit pe toate. Sunt destui amici cu care, foarte probabil, nu imi voi mai vorbi in viitorul apropiat. Poate niciodata, sau cel putin nu in termeni amicali.

Insa, dincolo de mini-tragicul situatiei, merita sa ne intrebam putin de ce se ajunge la asemenea reactii: oare prietenii mei sunt orbi? Nu sesizeaza faptul ca guvernarea USL a facut una din cele mai grave gafe politice din istoria Romaniei postdecembriste? Nu inteleg ca, odata cu adancirea si continuarea acestei politici distructive si auto-distructive, sansele de a castiga alegerile in noiembrie sunt din ce in ce mai putine? Nu inteleg ca nici macar EI, cei care asteapta posturi politice si recompense adecvate activismului lor, nu au nimic de castigat din mascarada asta? Atentie, mare, nu vorbesc aici de analfabeti care nu au alt rost in viata, vorbesc de oameni oarecum realizati si inteligenti, cu care poti sta la multe pahare de vorba fara sa te plictisesti. Cum este posibil ca ochii mei sa vada un adevar atat de diferit fata de adevarul lor? Pentru a explica acest lucru, trebuie sa detaliez putin modul in care functioneaza o organizatie politica si apoi sa ne uitam, cu putina luciditate, la optiunile momentului. Pentru cei care nu au avut ocazia sa vada cum arata si cum functioneaza un partid din interior, e posibil sa fie o lectura inedita:

 

1. Partidele nu sunt organizatii

Majoritatea dintre noi pornim de la prezumptia cum ca orice partid, doar pentru ca pare o structura sociala, oarecum ierarhica, integrata intr-un sistem societal, este o organizatie. Din pacate, in Romania cel putin (nu am fost membu al unui partid in alta tara, dar am motivele mele sa cred ca, in partidele din democratiile cu ceva mai multa traditie, exista cateva mecanisme organizationale suplimentare care fac toata diferenta) situatia arata putin altfel. Spun asta deoarece partidele romanesti nu corespund definitiei fundamentale enuntate mai sus din cel putin trei perspective importante, dupa cum urmeaza:

1.a. Partidele sunt structuri eterogene, centrate pe interes individual

Nu exista “PNL”, “PSD” sau “PDL”. Exista doar niste grupari de gasti (sau, daca vreti, “echipe”) relativ fluide, bazate pe afinitati mai mult sau mai putin spontane, care se reunesc in virtutea atingerii unui obiectiv, de regula unul marunt si imediat, fiind mobilizate de regula la evenimente electorale sau cu miza comparabila. Natura acestei structuri face ca efortul “politic” sa nu aiba sens in afara unui efort cu beneficiu imediat, deoarece nu exista alt tip de recompensa. Cand un partid castiga niste alegeri (locale, de exemplu), resursele “castigate” (posturi la stat, contracte sau alte tipuri de recompense) se aloca, in general, pe cateva criterii:

a). Promisiuni anterioare, de regula facute pentru a se atrage participarea omuletului respectiv. Se respecta in aproximativ 50% din cazuri, intotdeauna corelate cu criteriul b.

b). Valoarea ulterioara a omuletului respectiv dupa momentul alegerilor, care consta in principal din abilitatea acestuia de a nu se face de ras (de a nu induce un risc suplimentar pentru castigator) si loialitatea acestuia (disponibilitatea de a partaja din resursele alocate cu castigatorul sau reprezentantii acestuia).

Sunt foarte putini politicieni pur-sange, care macar in aceasta perspectiva haotica si pradalnica, au o perspectiva pe termen lung si sunt capabili sa isi construiasca o cariera cat de cat stabila si credibila. Intr-un oras ca Timisoara ii poti numara pe degetele de la o singura mana. Poate fi si o mana de tamplar batran. Restul sunt oameni care incearca sa ia cele mai bune decizii in momentul respectiv si incearca sa creeze cat mai multa valoare pentru ei si pentru asociatii lor (intr-un sens larg al cuvantului). 

1.b. Partidele nu functioneaza in baza unui contract social

Contextul organizational al partidului romanesc, adicatelea modul in care partidul isi serveste societatea, este minunat dar lipseste cu desavarsire. Singurul mecanism de control al partidului este cel electoral, mergand pe principiul ca cetateanul trebuie sa fie suficient de intelept incat sa amendeze derapajele politice si sa forteze partidele spre performanta. Ceea ce, in Romania, cetateanul in mod evident nu face, din varii motive. Pentru a demonstra gravitatea acestei probleme, permiteti-mi sa o abordez din doua perspective, una aferenta modului in care partidele romanesti se aliniaza unui contract social si a doua care extrapoleaza actualul mod de functionare a pietei politice asupra altor piete:

i. Daca partidele romanesti ar functiona in baza unui contract social, dupa cum afirma spiritul constitutiei Romaniei (daca tot vorbim atat de spiritul legilor), ar trebui sa aiba ca si tel suprem buna guvernare a tarii si protejarea intereselor cetatenilor acesteia. Pentru ca, nu-i asa, acestia vor aprecia acest lucru in mod corespunzator la urmatoarele alegeri. Nimic mai fals, iar mai toti oamenii politici cunosc acest lucru: orice exercitiu de guvernare se face pornind in primul rand de la premisa cunoasterii propriului rol si pozitie in societate. Adicatelea, prefer orice exercitiu de guvernare in care sunt EU (sau asociatii mei, in acelasi sens larg) primul ministru. Sau presedinte, chiar si interimar. Sau presedinte al senatului, sau prim procuror, sau sef la DNA, sau orice altceva. Prefer ca Romania sa faca 50 de km de autostrada pe an, dar sa decid EU cine ii face, decat sa faca 500 de km si sa decida altcineva. De aceea nu conteaza cate institutii distrugem doar pentru a trage cu dintii de putere. De aceea nici una din fortele politice ale Romaniei (ATENTIE, NICI UNA!) nu a fost interesata de a atrage fonduri europene, chit ca minim 25% din fondurile respective intrau aproape imediat in bugetul de stat, prin contributii la salarii si alte tipuri de taxe (non-TVA). Adicatelea, decat sa intre 10 miliarde de Euro in tara si sa incasez eu 2 miliarde la buget, dar sa nu controlez cea mai mare parte din cele 8 miliarde (bani care se pot duce la inamicii mei politici), prefer sa controlez eu bugetul asa cum este, iar ceilalti sa stea la coada.

Un bun exercitiu pentru un partid, sau pentru orice actor social, de a se alinia unui contract social, este Valul Ignorantei, care stipuleaza ca exercitiul de guvernare (justitie, etc) trebuie sa se realizeze fara a se porni de la ante-cunoasterea pozitiei proprii in cadrul sistemului. Adicatelea, trebuie sa fiu capabil sa judec sclavia fara sa ma gandesc inainte daca sunt proprietar de sclavi, sclav sau om liber. Acelasi principiu a fost sustinut de Kant, Hobbes, Russeau, Jefferson si multi altii si este un PRINCIPIU FUNDAMENTAL dupa care este judecat un lider politic in orice democratie matura de pe planeta.  

ii. Daca am face un exercitiu de imaginatie si am accepta acest mod de functionare a pietei politice si pentru alte tipuri de piete, am fi in situatia in care, de exemplu, ne-am putea imagina ca in Romania exista doar 3 furnizori de alimente, care nu ar fi urmariti de alte instante de reglementare (politia sanitara, protectia consumatorului, consiliul concurentei, etc) in afara deciziei consumatorului. Daca PNL iti vinde paine stricata la suprapret, poti cumpara de la PDL, sau PSD, nu? Nu. Pentru ca PNL (sau PDL), ar prefera sa racneasca in gura mare ca painea “concurentei” are si viermi si ca, in plus, poarta si costuri ascunse. Ar fi mult mai ieftin decat sa arunce cu banii si sa faca paine proaspata, la un pret decent. Consumatorul TREBUIE protejat, in orice tip de economie concurentiala, de niste principii supraordonate, pentru ca altfel ajungem la situatii de monopol (sau oligopol) iar lupta pentru echilibru se termina repede. Pe piata politica, aceste aspecte sunt reglementate de constitutie (ai carei aparatori sunt numiti “gasca de politruci” de catre liderii politici romani. Partea trista e ca probabil ca asta si sunt), legislatie si justitie. Despre care nimeni, in interiorul sau exteriorul Romaniei, nu mai crede ca reprezinta o putere independenta in stat. De aceea acum, la 22 de ani dupa revolutie (sau ce-o fi fost) in Romania se intampla lucruri “fara precedent”, pentru ca piata politica s-a maturizat si a format un oligopol solid, cu tentacule intinse in suficiente directii incat astfel de abuzuri (de o parte sau de alta) sa fie posibile. 

1.c. Succesul liderilor partidelor (sau aliantelor) este disociat de succesul partidelor in sine

In ultimele doua luni am fost martorii unui exemplu superb in care trei lideri politici au sacrificat masiv (unul inca mai poate indrepta situatia) interesul partidelor de apartenenta (ca organizatii) in favoarea interesului personal si al gastii proprii:

– Antonescu a declansat intreg circul cu referendumul pentru ca el nu avea jucaria lui. Ponta era bine-mersi prim ministru, Basescu era bine-mersi presedinte inca doi ani, doar pozitia sa era de neica-nimeni. Astfel incat a trebuit sa devina al doilea om in stat, peste noapte, pentru ca peste inca o noapte sa devina primul. Indiferent de consecinte. In ciuda faptului ca nu a reusit sa evite decizia Parlamentului de a stabili pragul de validare a referendumului la 50%+1, in ciuda faptului ca listele electorale erau cum erau si ca era absolut clar pentru toata lumea cu mintile acasa ca nu se pot prezenta atatea persoane la vot, oricate voturi s-ar forta. Asta deoarece nu era SIGUR ca gasca “lui” va mai fi langa el si peste 6 luni, sau peste 9 luni cand cineva cu o minte mai putin odihnita ar fi declansat (cu maxim succes) un asemenea demers. Daca nu ar fi fost un politruc ieftin, ar fi asteptat alegerile generale din noiembrie (facand sacrificii in relatia cu PSD, daca era cazul), s-ar fi concentrat pe exercitiul de guvernare, ar fi castigat (prin USL) alegerile la modul drastic in noiembrie (protejand poate legea uninominalului pur, in locul tampeniilor facute vara asta), ar fi batut in cuie legea referendumului (inainte de demitere, nu dupa), apoi ar fi facut tacticos exact aceeasi schema, in 3 luni de la alegeri (nu in 3 zile) si nimeni nu ar fi avut nimic de comentat. Va garantez ca NIMENI din UE nu s-ar fi luat de un partid care a castigat alegerile cu 60% si, chiar daca ar fi facut-o, ar fi fost mai mult un gest cosmetic (vezi relatia cu FIDESZ in Ungaria). Dar na, intr-o minte odihnita lucrurile cu siguranta arata altfel.

– Ponta a tras de scaun si a desfiintat comisii pentru a-si apara fundul de doctor in drept, chit ca a fost prins cu minciuna in cel mai penibil mod imaginabil, sacrificand credibilitatea (si asa precara si lipita cu guma de mestecat) a PSD-ului. In cel mai bun caz ar fi renuntat la doctorat si si-ar fi pus cenusa in cap, motivand ca standardele erau diferite si ca, implicit, doctoratul lui nu face nici cat hartia pe care a fost tiparit. In cel mai rau caz, putea depune mandatul, atat de premier cat si de presedinte PSD, urmand ca urmatorul la rand (intr-o organizatie adevarata INTOTDEAUNA exista urmatorul la rand) s-ar fi putut lua de gat cu Basescu sa fie numit premier. Sau nu, nu conteaza, in toamna USL ar fi zdrobit si mai tare. Cand s-ar fi intamplat faza cu Nastase, ar fi aparut la TV nu aducandu-i bomboane la spital ci de la tribuna Palatului Victoria, cu lacrimi in coltul ochiului (pentru sustinatori), spunand ca il doare sufletul pentru Nastase, iar apoi, incruntandu-se (pentru cei 16 milioane de non-corupti din Romania), ar fi afirmat ca “in tura mea nimeni nu se joaca cu Justitia. Asta s-a decis, asta se executa! Sufletul meu plange pentru omul Nastase, dar ma inclin in fata justitiei Romane!”. 

– Basescu s-a intors presedinte, cu 7 milioane si jumatate de voturi exprimate pentru demiterea sa. Nu incercati sa minimalizati aceste cifre, nu se pune cati oameni au stat acasa. Stand acasa, militez si eu pentru copiii din Africa, pentru eradicarea tuberculozei, pentru egalitate, pace in lume si antigravitatie ieftina. Moka. Iesind din casa si votand, cu mana ta, demonstrezi o opinie infinit mai relevanta si mai masurabila, pana acum fara precedent in democratia romaneasca. Sigur, la fel cum nu toti care au stat acasa sunt pro-Basescu, nu toti cei care au votat pentru demitere sunt pro-USL, votul trebuie luat exact ca ceea ce este si nimic mai mult. Daca ar fi avut un dram de incredere in organizatia PDL (care, la fel ca celelalte, lipseste cu desavarsire), si-ar da demisia de onoare (acum, pe fondul unui minim al increderii in USL si in special in Crin Antonescu), fortand alegeri prezidentiale si promovand un candidat PDL. Cu un candidat cu minima credibilitate (NU Berceanu, Boc, Udrea, Becali, EBA, Bercea Mondialu’ sau alti apropiati prezidentiali), ar fi usor de depasit un Antonescu care a zis tot ce avea de zis in ultimele luni si care nu a prea convins pe nimeni. Chiar si un obscur ar putea polariza frustrarea anti-USL si ar rupe inclusiv din voturile celor care au votat pentru demitere.

 

2. Ce se poate face in contextul actual?

In afaceri, unde putem gasi modele meritocratice autentice, diferenta dintre un lider de succes si unul de cosmar nu consta foarte mult in metodele acestora, eforturile depuse sau dedicarea demonstrata, ci intr-un indicator foarte simplu: succesul. Nimeni nu este numit un “vizionar” pentru ca a incercat o idee spectaculoasa si a dat-o in bara. Din acest punct de vedere consider ca un prim pas pe care mai toate fortele politice majore din Romania ar trebui sa il faca este sa isi decapiteze liderii, la modul cat mai urgent si mai intransigent posibil. Da, circul se va muta in interior, congrese extraordinare si tot tacamul, dar este o solutie mai buna decat alternativa si imi propun sa demonstrez acest lucru in cele ce urmeaza.

2.a. Increderea publica e lucrul dracului

Partidele politice joaca pe o piata extrem de volatila si de contra-intuitiva, cea a increderii publice. In ciuda a ceea ce incearca sa ne convinga asa-zisii experti in stiinte sociale (apropo, le numim “stiinte” din politete, le-am putea numi la fel de bine si “arte”), nu exista modalitati acurate de a prezice comportamentul specific al unui numar foarte mare de oameni, datorita faptului ca acesta este influentat de un numar imens de variabile dinamice, pe care nu le cunoastem, nu le putem controla si nu le putem anticipa dinamica sociala. DAR, ne putem uita la multe alte demersuri care sunt aplicabile aceleiasi piete si acelorasi fenomene, cum ar fi marketing-ul (care, apropo, nu se considera o stiinta, ci un instrument de afaceri) sau relatiile publice (extrem de importate in cadrul companiilor listate public). Sa va dau un exemplu simplu:

 

“Ceasul mantuirii” in castigarea increderii publice

In momentul in care o organizatie incepe sa aiba probleme de credibilitate publica, prin asta intelegand orice situatia in care un numar semnificativ de actori relevanti din sociatate se indoiesc de capacitatea organizatiei de a-si indeplini obiectivele si manifesta public acest lucru (asa cum eu, in acest moment, ma indoiesc de capacitatea USL de a conduce tara, poate chiar si de capacitatea USL de a castiga urmatoarele alegeri), liderii organizatiei au aproape intotdeauna reflexul de a nega acest lucru, incremenind in mesajul ca “totul e ok”. Cu cat acest mesaj este mai disociat de realitate, cu atat credibilitatea organizatiei o ia mai sanatos la vale. 

 

Ne putem imagina starea de “totul e ok” ca fiind ora “12” a unui cadran de ceas imaginar, mergand pe mana lui Cristopher Escher, cel care a propus acest instrument. 

Image 

In momentul in care devine evident pentru toata lumea ca organizatia are probleme, limba acelui ceas imaginar se muta spre ora “1” (mici probleme) sau “2” (mari probleme). Problema este ca, oricat ar trage liderii organizatiei limba ceasului inapoi, nu vor putea recastiga increderea publica si, implicit, performanta lor va avea de suferit, uneori disproportionat (e greu sa castigi alegerile cand toata lumea te considera un politruc mincinos, fie ca ai mintit la doctorat, fie ca ai promis ca te retragi din viata politica). Pentru ca ceasul, la fel ca si increderea publica, nu se misca in ambele directii. Exact asta este momentul in care majoritatea organizatiilor competente aleg sa-si decapiteze liderii si sa imbratiseze o strategie de recastigare a increderii publice.

 

Orice nou lider care nu are mintea odihnita va incepe prin a recunoaste public problemele cu care se confrunta organizatia, tragand limba ceasului spre ora “3”. Desigur, acceptarea problemelor (“polarizarea politica a fost o gresala, referendumul a fost o gresala, trebuia sa ne concentram pe institutii si pe consolidarea acestora, trebuia sa ne concentram pe efortul de guvernare, etc”), va face problema relatiei cu opinia publica infinit mai grava. Dar asta nu este o problema pentru un nou lider, deoarece pana si acest lucru va fi in interesul sau. Un nou lider PNL va avea tot interesul sa spuna ca a preluat partidul cat mai jos posibil, ba va baga si un sondaj in care sa arate ca PNL e pe la 18%. Tineti minte aceasta cifra, ne va spune el (sau ea, desigur, daca nu am trai intr-o tara talibana), in functie de aceasta cifra vom judeca performanta noastra la alegeri. Ca doar nu e nebun sa se compare cu cele 60% ale USL-ului dintr-o lume paralela (care ar fi putut deveni reale, cu o strategie paralela). Apoi, se va apuca de treaba si va munci pentru a gasi solutii la problema de credibilitate: va face un “guvern din umbra” (sau chiar unul pe bune), va elabora strategii de reforma (a se citi de salvare de la dezastru) a institutiei invatamantului si a sistemului romanesc de sanatate, va cauta sustinerea partenerilor politici europeni si va numi oamenii pe care intentioneaza sa ii promoveze in cazul unui succes. In acest moment, limba ceasului va fi ajuns deja la ora “6”. Daca organizatia si-ar face treaba impecabil, s-ar putea ajunge in acest punct cu cateva saptamani inaintea campaniei electorale. Apoi, desigur, organizatia trebuie sa performeze si sa arate ca solutiile respective pot aduce valoare, chiar daca la un nivel incipient, iar ceasul ar ajunge in jurul orei “9”. Daca electoratul i-ar vedea pe liderii USL (sau ce-or fi ei) muncind din greu pentru a guverna tara, pentru a asigura absorbtia fondurilor europene, pentru a informatiza scolile, pentru a stimula economia, cu siguranta ca ar aprecia acest lucru mai mult decat daca i-ar vedea aruncand pisica moarta sau tiruri de flegme dintr-o parte in alta a gardului.

 

Tarziu si greu, cu mult efort, se va ajunge ca ceasul sa arate din nou ora “12”. Desigur, e tarziu acum pentru a ne gandi la o strategie organizationala adevarata. Intotdeauna e tarziu. Niciodata nu este timp pentru a ne organiza cum trebuie pentru ca vesnic alegerile vin prea repede, congresele vin pe neasteptate, la fel ca viscolul iarna si inundatiile primavara. Partidele romanesti nu inteleg ca ceea ce au de facut este, in primul rand, sa isi depaseasca conditia si sa devina organizatii in adevaratul sens al cuvantului. Daca vrei sa castigi alegerile, apuca-te de pregatiri pentru cele de peste 4 ani, pe astea de acum le poti uita deja. Din pacate, partidele romanesti nu se pot numi nici macar structuri mafiote, nu sunt suficient de bine organizate in acest sens. Mafia, Camorra sau Santa Croce sunt organizatii mature si competente, care nu pornesc de la premisa ca trebuie sa se capatuiasca in urmatorul an, dupa care vine potopul. Au teluri pe termen lung si se gandesc inainte sa actioneze haotic si auto-distructiv. Exista un singur element comun intre aceste organizatii (de invidiat, pana la un punct) si partidele romanesti: nu au un barometru moral. Mai mult, in politica romaneasca esti considerat a fi un om “integru”, cu “coloana vertebrala”, nu in functie de capacitatea ta de a sta cu fruntea sus si a fi inflexibil in fata principiilor in care CREZI CU ADEVARAT, ci in functie de capacitatea ta de a sta alaturi de “ai tai”, indiferent cat de nasoi ar fi ei, ce ar face ei si la cati ani ar fi acestia condamnati. Cel putin pana trec alegerile…

 

Ironic, intocmai aparenta gandirii pe termen lung mi-a placut foarte mult la Crin Antonescu acum 3 ani: a intrat intr-o lupta electorala fara sanse, sustinand (fara precedent pentru un lider PNL) un candidat PSD si petrecand restul timpului din opozitie construind o masinarie politica in vederea castigarii urmatoarelor alegeri. Din pacate pentru el si mai ales pentru noi, tinta sa a fost una ieftina, personala si fara valoare societala, dar demersul a fost interesant. Sper ca PNL sa mai aiba rabdarea si clarviziunea de a acorda un asemenea mandat (fara precedent in istoria post-decembrista, poate de aceea imi este atat de ciuda) unui viitor lider PNL, care sa fie mai aproape de ai nostri decat de “ai lui”.

Posted in Antonescu, Basescu, Politica, Ponta, Romania, USL | Tagged , , , , , , , | 6 Comments

Vreau un lider ca afara

Scrisoare deschisa catre domnul Crin Antonescu, presedinte ales al PNL

Stimate domnule Antonescu,

Va scriu in calitatea dumneavoastra de presedinte ales al Partidului National Liberal, nu de presedinte interimar al Romaniei. Doresc sa va adresez cateva ganduri referitoare la evenimentele tumultoase ale ultimelor luni, din care este posibil sa gasiti anumite repere demne de luat in considerare in actiunile dvs din viitorul apropiat.

In primul rand, permiteti-mi sa ma prezint. Nu cred sa ne fi intalnit vreodata dar, traind intr-o lume mica, este probabil sa avem cativa prieteni comuni. Am 33 de ani, am votat toata viata mea reprezentanti ai sau sprijiniti de PNL in toate alegerile organizate de cand am drept de vot. Si m-am prezentat la toate, inclusiv cand l-am votat pe Basescu pentru a scapa de PSD si de Adrian Nastase. Atunci a fost ultima data cand am mai votat pe linie “de partid” (chit ca m-am inscris in partid la multi ani dupa aceea), jurandu-mi in barba sa judec cu capul meu, de atunci incolo, fiecare vot acordat. Retrospectiv, consider inca acel vot ca fiind corect acordat, din pacate insa cu motivatia gresita. M-am inscris in PNL intr-un alt moment de rascruce, inainte de alegerile prezidentiale anterioare, deoarece am avut intotdeauna oroarea de a ma alatura unui partid aflat la putere. De aceea va scriu acum, inainte de referendum, inainte de alegeri, inainte ca lucrurile sa fie transate. Cat timp lumea inca mai discuta si mai judeca (aceia care au aceasta abilitate).

Personal, nu m-am omorat niciodata cu scoala. Am fost un elev mediocru si chiulangiu, probabil mai chiulangiu decat stereotipul pe care unii incearca sa-l asocieze persoanei dvs. Am terminat si eu la un moment dat o facultate, dupa un deceniu de studentie. Intre timp, ca toti oamenii, am mai facut si lucruri bune: am construit cateva afaceri, am adus cateva milioane de Euro in economia Romaniei, am facut de multe ori lobby Romaniei in fata investitorilor europeni (impartind uneori scena cu ministri sau alti demnitari, unii din ei PNL), am mai atras alte milioane de Euro din fonduri europene si am facut afaceri cu firme care isi platesc, la fel ca mine, darile la stat. Nu fac mare virtute din asta, in domeniul meu pur si simplu asa se intampla lucrurile, daca as fi lucrat in alt domeniu si daca viata m-ar fi pus in fata altor tipuri de alegeri, poate mi-ar fi alunecat si mie mana pe ici pe colo. Dar nu a fost sa fie, am preferat sa dorm bine noaptea, la fel ca marea majoritate a romanilor si ca o minoritate oarecare dintre oamenii politici. Altfel spus, mi-am permis luxul sa fiu cinstit (in linii mari, cel putin).

Am ales sa raman in Romania nu din vreun mare patriotism, cat datorita faptului ca o duc bine. Da, nu imi este rusine sa spun acest lucru. Prin “bine” inteleg ca am un standard de viata comparabil cu al oricarui tanar de varsta mea, cu o cariera cat de cat reusita, din orice tara a Uniunii Europene. Nu mi-am pus niciodata in gand sa ma capatuiesc si nu am asteptat niciodata succesul peste noapte, fara munca. Nu am pus averi in banci, casa e pe rate si din cand in cand iau bani imprumut de la prieteni, dar imi pot creste copilul intr-un mediu civilizat, am libertate de miscare si am asteptari pozitive de la viitor. Ceea ce ma aduce la subiectul acestei scrisori si a criticii, sper eu constructive, pe care doresc sa o adresez modului in care dvs ati condus destinele partidului si a tarii  in ultimele luni de zile. Voi incerca sa fiu mai structurat in ceea ce urmeaza pentru ca este important sa intelegeti in profunzime ceea ce doresc sa va transmit:

1. Politicianul si omul de stat

Asa cum lumea business invata tot mai mult in ultimele doua decenii diferenta dintre a produce bani si a produce valoare economica, clasa politica trebuie, la un moment dat, sa inteleaga diferenta dintre preluarea puterii si guvernare. Politicianul pur-sange, din pacate, este ca si cainele care alearga dupa autobuz, pentru ca atunci cand il prinde sa nu stie ce sa faca cu el. Omul de stat este acela care are o viziune pozitiva si isi pune la treaba determinarea de a o transforma in realitate.

Cand ati inceput acest proiect numit USL si l-ati transformat in cel mai mare tavalug politic al Romaniei post-decembriste (cu exceptia FSN-ului, desigur), am inteles demersul si am invatat sa-l accept, imaginandu-mi, in naivitatea mea idealista ca, pe umerii generatiilor anterioare de politicieni, poate s-au ridicat niste semi-oameni de stat, capabili sa gandeasca macar pe termen mediu si sa repare cat de cat democratia noastra disfunctionala. De exemplu, eu ma asteptam ca USL sa se bazeze pe mecanismul electoral si sa zdrobeasca la alegerile din toamna, ma asteptam ca USL sa reconfigureze puterile prezidentiale si echilibrul intre institutii si, cel mai important, ca USL sa faca o separare curata dupa ce au “reparat” suprafata de joc, participand apoi ca partide independente la urmatoarele alegeri, oricare ar fi fost ele.

Haosul care a urmat, din pacate, nu seamana nici macar cu un caine latrand la roata autobuzului, ci cu un caine care incearca sa se muste de burta, in timp ce desface, cu fundul, un prezon. Dincolo de faptul ca unul din liderii aliantei a fost prins cu pantalonii in vine (atentie, ii reprosez in primul rand faptul ca a fost prins, mai mult ca orice), dumneavoastra ati intrat complet nepregatit in jocul demiterii, ca un pariu disperat de a face o rocada a puterii inainte sa va injunghie partenerii de coalitie pe la spate. Nu stiu daca sa va reprosez intai lipsa de coeziune a constructiei politice, a viziunii de guvernare sau executia dezastruoasa, dar va pot asigura de un singur lucru: rezultatul e un fiasco. De fapt, inca un lucu: NIMENI nu va iesi cu obrazul curat din aceasta situatie.

2. Discursul politic si mesajul politic

Va apreciez enorm pentru abilitatea dvs oratorica, sunteti unul din cei mai redutabili vorbitori pe care i-am auzit. Si am auzit cativa. Insa, este important sa intelegeti ca, oricat spatiu de emisie ati ocupa, oamenii nu sunt conectati permanent la discursul dumneavoastra. Daca ar fi conectati, de exemplu, la discursul meu, as fi fost deja cel mai tanar miliardar al Romaniei. Oamenii sunt, in schimb, expusi la toate mesajele pe care dvs le transmiteti, prin intreg comportamentul dvs politic si, mai nou, institutional.

Daca sunteti curios asupra modului in care este perceput discursul dvs politic, derulati in minte filmul tuturor miscarilor politice care au devenit publice si intrebati-va cum se vad acestea de catre un simpatizant (sau membru) PNL. Va fac eu o sinteza, poate va ajuta:
– sustinem Geoana la presedintie. Inghitim in sec, intelegem necesitatea unui asemenea gest, ne gandim la realpolitik, la faptul ca poate trebuie sa jucam dur ca sa corectam ultima mare gresala de asociere a partidului
– Geoana se dovedeste a fi un imbecil incalificabil.
– nu-i nimic, devenim prieteni cu PSD, care inteleg si ei ca Geoana este cum este. Ne uitam urat in oglinda, incercam sa ne convingem ca nu e chiar atat de nasol sa fi PSD-ist, ca e o doctrina legitima, ca generatiile se schimba, etc.
– facem alianta cu PC. Devenim mari consumatori de lamai si limonade, ca sa ne treaca greata, dar trecem peste asta.
– facem o chestie mare, numita USL. Il uram pe Basescu. Ne pregatim de alegeri.
– preluam toti dezertorii din PDL si ne pupam cu ei. Dvs declarati ca sunteti mandru ca si coleg de partid al d-lui Frunzaverde. Noi suntem oarecum descumpaniti, acesta fiind cea mai apropiata chestie de un baron local pe care o avea PDL in curte, un om care a adus un judet vecin cu Timis-ul si Arad-ul, doua din cele mai prospere judete ale Romaniei, pe primul loc in topul saraciei. Sincer, noi suntem mai putin mandri de aceasta asociere, dar sa zicem…
– facem majoritate in Parlament, la masa verde, e drept. Preluam puterea! Ne bucuram, deoarece lucrul acesta ne usureaza mult viata la locale.
– castigam alegerile locale, dand un suflu de legitimitate guvernarii, intrebandu-ne daca victoria de la locale a avut nevoie de preluarea puterii, sau preluarea puterii de victoria de la locale? Oua, gaini, chestiuni…
– incepe bulibaseala: scandalul cu Ponta, comisii de etica, consilii de atestare, etc. Ne bucuram ca nu suntem pesedisti. Cumparam si mai multe lamai, intensificam consumul de limonada.
– incepe faza cu suspendarea: intelegem logica politica, ne indoim de intelepciunea actului respectiv, dar na, orice ocazie ca sa-l dam jos pe Basescu este binevenita.
– asistam la modul halucinant in care noul parlament, cu majoritate facuta la masa verde, incepe sa joace ping-pong cu institutiile. Dintre acestea, restrangerea atributiilor CCR ne face sa fim curiosi cat or mai fi chiriile in Viena sau biletele de avion spre Londra (varianta dus) si cauzeaza in piata o usoara criza de lamai. Ni s-a promis suplimentarea stocului.
– incepe campania pentru referendum, zic eu cea mai mitocaneasca campanie pe care am vazut-o de la spoturile la Bonux incoace. Ultima mea problema e ca Basescu mi-a luat bonurile de masa, in contextul in care leul a pierdut 8% din valoare (a se citi jumatate de miliard de Euro pe luna la valoarea intregii economii. In fiecare luna). Ne recalculam ratele si strangem cureaua.
– apare programul de relansare de economica pe termen scurt, propus de USL. Primul pas (plata TVA la incasare) este interesant si curajos, pe acelasi palier cu cota unica de impozitare propusa pe vremea d-lui Tariceanu. Ne simtim ceva mai putin rusinati ca suntem membri PNL. Apoi apar si celelalte 4 puncte. Ne intrebam cum de nu s-au gasit, intre atatea capete luminate, 4 studenti in anul 3 la economie si o lada de bere, rezultatul ar fi fost net superior. Ne este din nou rusine…
– ne dam seama ca lamaile nu ne vor rezolva, la infinit, problemele si ne apucam de scris. Poate citeste cineva.

3. Increderea si democratia

Fundamentul esential al relatiei dintre cetatean si stat, intr-un stat de drept democratic, este ca cetateanul nu are incredere in liderii sai. Daca in Coreea de Nord ordinea sociala se bazeaza pe faptul ca cetatenii au incredere oarba in iubitul conducator (din varii motive, desigur), intr-o tara europeana ordinea sociala se bazeaza pe faptul ca cetateanul nu trebuie sa faca acest exercitiu de incredere ca sa stie ca i se vor respecta drepturile. Sa va explic putin cum functioneaza acest lucru, printr-un rationament facil:

1. Eu, ca cetatean (sau investitor, sau ce-oi fi), nu am incredere in faptul ca dvs nu sunteti “genul de om” care sa imi incalce drepturile. Sau Ponta, sau Basescu, sau orice alt lider. NICIODATA un sentiment de incredere in vointa sau in discernamantul unui individ nu ma va face pe mine (sau pe dl. Hollande, sau pe d-na Merkel) sa dorm noaptea linistit.

2. Ce MA FACE sa dorm noaptea linistit este ca, intre mine si liderii politici, oricat de rai ar fi ei, exista un “firewall” institutional, care imi asigura respectarea drepturilor. Daca dvs va jucati cu drepturile mele, va ardeti la degete. Intotdeauna este preferat sa il ai pe Stalin presedinte intr-un stat de drept decat pe Obama intr-o autocratie. Nu se pune problema de “daca” lucrurile o vor lua razna, ci doar de “cand”.

Toate acestea sunt lucruri la nivel de gradinita pentru orice om cu o oarecare aplecare pentru stiinte sociale sau politice, iar exemple si demonstratii ale acestor teze sunt cu duiumul. Nu este scopul acestui document, dar va stau cu placere la dispozitie pentru aprofundarea acestei teme la orice nivel considerati adecvat.

In sensul acestei perspective, ma asteptam de la dvs, prin constructia numita USL sau prin orice alte mijloace, sa readuceti echilibrul politic si sa scapati tara de ceea ce noi consideram ca este cel mai mare pericol la adresa democratiei noastre: modul in care presedintele Traian Basescu a inteles sa conduca tara. In acest sens, ma asteptam sa intelegeti urmatoarele aspecte:

a. Primul si cel mai important: Basescu nu este problema, ci un simptom al acesteia. Este primul presedinte care a pus mana pe Constitutie si care a ajuns la concluzia (justa, de altfel), ca el e “sefu'”. Inaintea sa, dl. Iliescu a proiectat si mai multa putere dar utilizand canale ale societatii ante-revolutionare, ascunse si greu de reconstituit. El nu avea nevoie sa forteze prevederile constitutionale. Evident, a mai fost si dl. Constantinescu, dar domnia sa convoca CSAT-ul pentru a afla cum se schimba hartia igienica in toaletele din Cotroceni. Nu se pune.

b. Problema in sine este, evident, faptul ca avem o constitutie prost scrisa si confuza, care este aparata de o Curte Constitutionala usor influentabila, cu un algoritm de numire insuficient gandit. Basescu este, in mod evident, un mix periculos de lider carismatic, fara valori sau viziune de om de stat, cu o capacitate politica imensa, exact genul de om de care constitutia incearca (ca spirit, dupa cum spuneti dvs) sa ne pazeasca. Un fel de Omul cel Span, la nivel politic, desigur. Dar oameni Spani se nasc in fiecare an cate douazeci, din care 1-2 isi aleg cariere politice. Urmatorul Basescu este dupa colt, in fata unui lung sir de Basesti care au tot ce le trebuie ca sa preia puterea si apoi sa nu o mai dea inapoi.

ASTA este problema pe care eu ma asteptam sa o abordati. Frontal si cu mult curaj, asa cum ii sade bine presedintelui unui partid care ar putea sa-i puna, intr-o zi, portretul pe perete, poate intre I.C. Bratianu si Duca. In schimb, dumneavoastra declarati (marti, 24.07, ora 10:00) “Eu cred ca presedintele poate functiona si a functionat suficient de bine chiar pe actuala Constitutie, cu conditia sa ii inteleaga intr-un anume fel spiritul.”

Nu stiu cum sa formulez aceasta idee astfel incat sa pastrez respectul care se cuvine unui presedinte ales al PNL si, totodata, sa nu ii diluez continutul dar, daca dumneavoastra credeti acest lucru inseamna ca sunteti fie naiv, fie ignorant, fie rauvoitor, fie mincinos. Alegeti 2 din 4. Daca nu ati inteles faptul ca pentru mine nu este important sa va vad fundul pe scaunul prezidential, ci sa dorm bine noaptea, stiind ca am niste drepturi aparate de o constitutie, care este aparata de o institutie capabila sa dea cu dvs de pamant si care, totodata, nu poate fi schimbata intr-o zi (asa cum pot fi schimbati primii 3 oameni in stat, pare-se), inseamna ca nu ati inteles nimic din ce conteaza pentru a fi un om de stat.

Ca sa va dau o metafora computationala: daca v-ati pus parola la contul de Facebook “crinrulz” si Basescu o descopera, postand apoi mizerii in numele dumneavoastra, este mult mai important sa va schimbati parola in ceva de genul “b4senu0s4ghic3asc4p4r0la” decat sa ii taiati lui Basescu accesul la internet. E atat de simplu.

4. PNL incotro?

USL, din punctul meu de vedere, este un proiect mort si ingropat, fiind o alianta distructiva, impotriva unui singur individ. Daca va fi cvorum la referendum si Basescu va fi demis, USL isi pierde instantaneu orice urma de obiectiv. Daca USL ar fi avut o viziune asupra echilibrului institutional, asupra conceptului de stat de drept, asupra dezvoltarii economice sau a integrarii politice a Romaniei in familia europeana, poate lucrurile ar fi stat altfel. Dar nu are si, recte, nu stau.

Exista, in orice situatie, putine moduri in care lucrurile pot merge bine, dar foarte multe in care lucrurile pot merge rau. Scenariul cel mai probabil este ca la referendum sa avem o prezenta de 45-48% si un vot la 90% impotriva lui Basescu. USL urla ca a castigat, invocand “spiritul” referendumului, Basescu urla ca a castigat, invocand faptul ca toti care au stat acasa (29 de mii de milioane, conform listelor electorale) au votat, de fapt, cu el. Toti sunt de acord ca problema e CCR-ul, constitutia si alte cele. Hai sa le desfiintam, ca de reparat oricum nu stim. Cam cum a facut Mazare cu tramvaiele, ca deh, toti prietenii lui au masini…

Domnule presedinte ales al PNL, m-am saturat sa imi fie jena de faptul ca sunt membru al acestui partid. Prefer sa imi fie jena de faptul ca dvs sunteti presedintele meu. Nu ii reprosez nimic lui Ponta pentru ca el nu exista pentru mine. Nici Basescu, nici MRU (cel mai tanar tovaras, dovada faptului ca poti fi securist la orice varsta) sau alti post-FSN-isti nu exista pentru mine, pentru ca nu sunt coleg de partid cu ei si nu voi fi niciodata. Nici ei, nici prietenii lor, mentorii lor sau discipolii lor nu ar fi vazut votul meu daca nu ati fi girat dvs pentru ei (sau, ma rog, pentru o parte din ei). Si, de acum incolo, nu vor vedea nici cu tot girul dumenavoastra.

Da, ma duc la referendum, nu (doar) ca sa scap de Basescu, ci ca sa exercit una din parghiile mele constitutionale de a ma apara de un lider abuziv. Dar eu, personal, nu voi vota USL. Nici PNL-PC sau alte combinatii de genul acesta. In toamna (si de-acum incolo) vreau sa votez PNL, sau ceea ce cred eu ca ar trebui sa fie PNL.

In ceea ce va priveste, imi doresc ca portretul dvs sa atarne odata pe peretii sediului PNL. Cu fata spre public.

Va multumesc pentru atentie,
Dragos Salageanu
Simplu membru PNL, filiala Timisoara.
Posted in Antonescu, Basescu, Politica, Ponta, Referendum, Romania, USL | 183 Comments

Open Source Storage [Imagine…]

Hello World,

This is my first post as an English language blogger, so be gentle :). In the recent months, I’ve had my fair share of disputes with several storage vendors and system integrators. Starting from the simple and easy task of selecting a flexible network attacked storage option for our small company, we were having a hard time bouncing between enterprise class integrators and consumer vendors. Our Goldie Locks approach didn’t seem to find any momentum: there simply isn’t the right choice in the market.

What’s so special about our storage?

Well… nothing, really. What I was looking for was a cost-effective system, capable of performing the following simple tasks:

a. Backup. While we intended to keep live data on our main server, we needed some sort of very large, cost-effective and fast mirror of our stuff. That’s really 101, nothing really special.

b. Live data access. Later we reviewed our architecture, as we thought that it would be a good idea to split some tasks (and failover mechanisms) between multiple small servers, thus creating the need for a shared storage array. In plain english, we wanted to be able to access our data either trough some networking protocols (SMB, AFP) or trough WAN protocols like FTP or WebDAV.

c. Redundancy, integrity and high availability. Don’t think of Project Manhattan, we just wanted our services to survive common hardware failures, on all levels if possible and for our data to survive common data corruption events. That’s the most basic assumption in designing storage architectures: everything that COULD fail, WILL fail in the worse possible moment. With hardware being relatively cheap these days, we thought that was the easy task…

d. Large capacity. As you might know, backup doesn’t do very much on it’s own. Read a nice story by Robin Harris and how he lost data in multi-layered backup environments. The same thing happened to us in past. What we wanted is the storage capacity to do a “hot” archive, keeping incremental backups of our data on well-managed disk arrays with plenty of redundancy.

Here’s what we got:

1. Enterprise class storage integrators we found to live in a completely parallel universe. As we are a small company, even though we are doing alright for Eastern European standards, there was no way in hell we could afford a SAN array with some hardcore servers that would cost probably more than our operational profit in the last couple of years. AND, there was also no way in hell I would have bought that crap even if I would have won the lottery, as we have found there are some good options out there.

2. Consumer vendors were selling at best some fragile and low performance NAS units, which might have made a pretty sensible purchase, with all the shortcomings, if we wouldn’t have pushed the “Goldie Locks” envelope. After all, a cheap Atom box with limited performance and a lot of proprietary limitations, providing at least some decent storage capacity is not something that I would easily spend $2k – $3k on.

What’s my problem?

In a world where raw storage costs $0,07 / GB (and I’m being generous here), how difficult is it to have a decent and reliable storage solutions for, let’s say, $0,3/GB? Is it that hard? Well, it is. Here’s why:

1. Everybody is selling RAID. Well, I hate to break it to you, but if you are told that “RAID” equals “safety”, by any means, somebody is selling you plain ol’ snake oil.  It is a delicate balance between reliability and fault tolerance (please read more about that here), RAID is brilliant at adding fault tolerance, but not at increasing reliability. Besides that, as disks are getting bigger, the rate of URE’s (unrecoverable read errors) is dangerously threatening the feasibility of single parity raid rebuilds. And things don’t look good in the future either.

2. Vendors are keen on selling hardware RAID and explaining you why software RAID sucks so much. While I understand that any system integrator is happy to sell expensive (read: overpriced) hardware, there is a tiny issue here: there is no “hardware” RAID. There is only software RAID which is embedded in hardware. Which is also usually pretty old. But it works, we got to give them that.

3. In almost all cases the client has absolutely no idea what he is buying. Sadly, in most cases than not, the vendor has also very little clue of what he’s selling.  So, most discussions are like “here’s what we got. no clue what’s in the box, but some smart people I’ve never met say that it’s hot. want it or not?” Well, not.

So, what to do to have decent storage?

First, we should do the thinking part. What we need first is the actual storage itself. Luckily, there aren’t many options left, so by “storage” one can only mean disks. And by “disks”, I mean large-capacity, consumer-grade SATA disks. Why not some “exotic” SAS-or-like options, with impressive specs like 15k rpm and large throughputs? Well, that’s why:

– All Google infrastructure, is running on cheap, consumer-grade hardware and is doing just fine. More than that, one of the world’s most comprehensive study about HDD failure rates, performed by Google on a population of 100.000 disks, finds failures of consumer-grade disks at very acceptable levels.  It also finds that most “embedded ” early warning systems like S.M.A.R.T. fail to predict disk failure more often than not. So, it’s not the hardware.

– I don’t buy much of the “ultra-fast 15k rpm” SAS drive argument. Not while those things are spinning 2.5″ platters with low density data on them (enterprise safety, right?). Their not that fast and the bang for buck is underwhelming, at best. When measured against capacity, the energy efficiency isn’t that brilliant either. And in terms of security, I really don’t care about low-density and big blocks, as long as the filesystem cannot insure end-to-end integrity. ECC memory and smart controllers are not enough on their own. Say in case of a power or hardware failure while write data is in cache…

Second, we need a decent file system. While Google has it’s own way of handling data (see the GFS link above), we definitely don’t have the economy of scale of implementing something like that, even if it wouldn’t be proprietary. But we have ZFS. One of the world’s most brilliant and effective file systems, ZFS can provide right about everything we asked for: data integrity trough a clever copy-on-write transactional model, live snapshots of our data, the ability of easily managing virtual pools of multiple-terrabyte drives (no volumes), and many more. I will definitely write more details about ZFS in the future, but for people unfamiliar with it, here’s what you need to know: it blows away hardware RAID from any possible angle. Just software alone, on regular consumer hardware. AND it’s free.

Third, we need an OS. ZFS is just a file system (actually a volume manager), it has to run on something that’s supporting it. Luckily, there aren’t many options either, thanks to the captains of the industry who worked hard at narrowing it down for us:

a. OpenSolaris. The open source OS developed by Sun Microsystems (who also developed ZFS) would be a pretty good choice. If it wouldn’t have had a pretty uncertain future, due to Oracle’s narrow-minded strategy that will likely end with the termination of OpenSolaris. Sadly, the OpenSolaris community is not as strong as the BSD community and it probably won’t be capable of sustaining the project from forks.

b. Speaking of which, FreeBSD sounds like a sensible solution, as it has everything one could wish for: a great developing community, extremely mature code, well anchored in the core UNIX philosophy, a great security and stability record, wide presence on the industry (most Juniper boxes are running BSD) and ZFS support. And, did I mention it’s free?

c. There could have been Mac OS in this shortlist, hadn’t Apple scrapped ZFS support over some commercial issues. Apple makes some very reasonable hardware when it comes to servers (the Mac Mini server is brilliant in a low-cost environment) and I would have loved to tweak OS X with ZFS, but it probably wouldn’t have made a very flexible product.

Finally, all we have to do is to read thoroughly the hardware compatibility list (HCL) of our chosen OS and to build (or build-to-order) a compatible machine of our choosing: a motherboard with plenty of SATA connections (we found a few with 10-12 pcs), some energy efficient processor (more like an C2D than an Atom, nevertheless), as much RAM as we can fit in (12 – 16 GB would do just fine), a couple of Gigabit cards (for link aggregation) and the rest of the details. While this isn’t a walk in the park, it’s not rocket science either. Our bill-of-materials for a 16 TB system (Core i7, 16 GB RAM, SSD-based buffering and much more) is around $4000, with off-the-shelf components. What could a baby like that do? Well, for example handling 150 IP cameras that take 10 fps on 5 MP resolution, without hiccups, while ensuring a 10 TB usable capacity in a triple (N+3) redundancy configuration. Not bad for $4000. Want a live mirror? Just build two boxes and you have 12 TB high availability storage (2 x N+2, enough even for the most paranoid) for below $10k. Some 1/3 to 1/2 the price for what enterprise vendors are selling it.

We could build it, but who’s buying it?

Frankly? Nobody. As it is one of the (arguably) undisputed brilliant storage solutions, ZFS-based systems on top of off-the-shelf hardware has no market. The reasons behind this are complex and time-consuming to explain, but, in a nutshell, the situation is like this: most corporate IT managers are more worried about the risk exposure of the investment itself than the technical feasibility of the solution. As we are still speaking of high-capacity, high-security and high-performance storage, such a product would address largely the corporate market, which very rarely shops outside well-established brands, which, of course, favor proprietary systems, covered by IP’s that ensure a solid gross margin. And for that they offer a sensible exposure safety and deliver on their promises, we got to give them that. Even if they don’t promise much and charge way more than it’s worth it.

Nevertheless, the world needs storage. As the data infrastructure is moving towards clouds (not necessarily public ones, but that’s another topic), storage is more and more a vital component of our effectiveness, our security and our life. Most consumers don’t have decent backup strategies. Most enterprises don’t have reliable archiving strategies. And yes, most governments don’t have decent disaster recovery architectures. It’s incredible how much there is to do on the storage market. And, sadly, these is still too little going on: the market cannot embrace massive storage on top-brand gross margin, while it still needs all those features.

Some people have built upon such open source architectures and came up with great products. But they didn’t sold the technology directly, they sold the service. Zetta is rolling out a cloud storage service that is closely based on micro-architectures like the one described here. They don’t state that explicitly but, even it it weren’t for their name (ZFS once meant Zettabyte File System), their white-papers and specs are pretty straight-forward (snapshots, N+3, etc).

Err… Give it for free?

The really awkward situation is that we have the need for it, we have the technology to do it and numbers would end up, but it’s still not happening. What about giving it for free? After all, there were some people who thought of sharing storage box designs before. We have open source beer, for crying out loud, why not open source storage?

All it takes is some guys to go hands-on with a few designs, ranging from cheap Atom boxes to more serious Nehalem file servers and to publish simple DIY guides and OS builds for people to build their own storage. Slowly, a community support could easily substitute for a technical service and could provide a feasible alternative to a SME. There might be some people who would jump on such a wagon…

Check out my other IT-related posts on my Romanian language blog.

Posted in Open Source, Storage, Technology, ZFS | Tagged , , , , | 2 Comments